Fluturi in Istanbul (Part. 2)

Salutari iubitori de fluturi!

M-am întors cu partea a doua a aventurii noastre în Istanbul! După cum cred ca știți deja am organizat un concurs cu miza unei ședințe foto, dar din păcate, nu a fost niciun câștigător ( nu ghicit nimeni). Nu-i nimic, vom face unul mai ușor la sfârșitul acestui articol!

Acum să trecem la partea delicioasă a călătoriei noastre. Mâncarea respectiva nu are neaparat o denumire în restaurant se numea pur și simplu „Somon de Marea Neagră” Ei bine, nu pot să vă descriu exact ingredientele, dar era un amestec savuros de bucăți de pește, ciuperci, ardei, ceapă și alte minunății. Cred că a fost cea mai delicioasă mâncare pe care am gustat-o vreodată în Istanbul. Să nu uit, era puțin picantă adică fix pe gustul meu … Camy nu mănâncă de obicei picant dar în cazul de fata nu avea cum sa rateze mâncarea asta.În caz ca ati uitat restaurantul se află pe partea Asiatică a Istanbulului, foarte aproape de locul unde ne-a lăsat feribotul în Karakoy. Numele său este Balıkçı Lokantası și vă recomand să-l căutați! Îl găsiți pe harta aici.

După ce ne-am satisfăcut pofta de mâncare, am băut o cafea turcească revigorantă și ne-am pus din nou pe drum, de data aceasta înapoi acasă. După o noapte nedormită și o zi plină de mișcare, ne simțeam obosiți cu toții. Ajunși pe podul Galata, am avut parte de o priveliște spectaculoasă: sute de pescăruși învăluiți în roșul portocaliu al apusului de soare zburau în jurul unei moschei, iar chemarea la rugăciune răsuna în fundal. Acea atmosferă magică s-a înrădăcinat adânc în sufletele noastre. Trebuie să vezi cu ochii tăi ca să înțelegi pe deplin frumusețea momentului.

Cu pasul mai greoi, dar cu inimile pline de bucurie, am ajuns acasă, dar nu înainte de a ne aproviziona cu ceva mâncare și câteva beri reci Efes. Apropo, pentru cei care vor să consume alcool nu îl veți găsi decât în anumite magazine, nu în supermarketuri. Ne-am instalat pe terasă și ne-am bucurat de priveliștea uimitoare a Istanbulului. După o noapte nedormită și peste 15.000 de pași, eram epuizați, dar abia așteptam să descoperim noi aventuri în ziua următoare, pentru ca aveam planuri mari. Vialand!

A doua zi ne-am îndreptat spre Vialand, un parc de distracții minunat. Pentru a evita aglomerația, am ales să folosim mijloacele de transport în comun, care, să recunoaștem, erau aglomerate și ele, dar a meritat efortul. Parcul este amplasat în incinta unui mall, deci aveam o varietate de activități la dispoziție. Cu ajutorul City Mapperului, am reușit să ajungem acolo fără probleme, dar am avut parte și de o mică surpriză la prețurile destul de mari.(1100 de lei) Se spune că aici există prețuri pentru turiști și prețuri pentru localnici, însă asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm din plin de distracție.

Adevărat că parcurile de distracții pot fi o provocare pentru unii dintre noi, mai ales atunci când copilăria noastră a fost mai mult pe șantiere, jucând pac-pac cu cornete. Dar, ce să facem? Distracția lui Edy este prioritatea noastră și, sincer, am avut parte de o zi minunată!

Încă de la început, am știut că ne-am dus acolo pentru a-l vedea pe Edy bucurându-se din plin. Și parcă nimic altceva nu mai conta când am văzut zâmbetul lui și entuziasmul cu care s-a aventurat în trenulețe, bărcuțe , mașinuțe și ce a mai găsit el pe acolo. Sigur, existau și atracții pentru adulți, dar cu ochelarii de vedere, era mai complicat să le încerci iar fără ei nu prea vedeam mare lucru, așa că ne-am concentrat pe distracția copiilor.

Dintre toate atracțiile de acolo Viking ia plăcut cel mai mult. Inițial, a fost puțin temător să-l încerce, dar am reușit să-l convingem, iar apoi… a fost ca și cum n-ar mai fi vrut să se oprească! Știu că a trebuit să așteptăm un pic până să intrăm, dar fiecare secundă a meritat. Acele râsete și zâmbete din timpul distracției lui Edy au umplut inimile noastre de bucurie și fericire.

Am încercat sa ne cumpărăm niște pelerine de plastic, dar n-am găsit locul unde se vindeau. Însă am realizat că a fost chiar mai interesant să stăm așa, fără pelerine, și să ne bucurăm din plin de acele momente.

Rezultatul? O baie bună pentru participanți și multe râsete evident.

Mai jos aveți un clip cu câteva din momentele noastre de distracție la Vialand.

Știu că ne-ar fi plăcut să petrecem mai mult timp în parcul de distracții, dar din păcate, programul lor este destul de scurt, iar la ora 18:00 parcul s-a închis. Cu toate acestea, ne-am bucurat la maximum de fiecare moment petrecut acolo și am strâns în inimi amintiri de neuitat.

Cam așa arata Edy după o zi de zbenguiala 🙂

Evident că pe seară nu aveam stare să stăm în casă, așa că am dat o fugă până în Piața Taksim, unde am mâncat celebrii burgeri umezi de la Kızılkayalar. Nu pot să zic că ne-au dat pe spate burgarii, însă donerul a fost delicios. Apoi, am coborât pe Strada Istiklal, care, ca de obicei, era înțesată de oameni. Era prezentă și multă poliție, ceea ce ne dădea un sentiment de neliniște, chiar dacă ei erau acolo pentru siguranța oamenilor.

Normal ca Amelia a stat doar în brațele noastre, unde a adormit în cele din urmă. Mă felicit pentru inspirația de a cumpăra înainte de aceasta aventura un scăunel cu centură pentru purtare copil. Camy, când l-a văzut acasă, a cam bodoganit (deh, femeie), dar a trebuit să recunoască în cele din urmă că a fost o achiziție bună. Este mult mai comod să transportăm copilul în acest fel; altfel, cred că ne-ar fi rupt mâinile. Este adevărat că uneori scăunelul poate apăsa pe picior, dar sincer nu am mai băgat de seamă și chiar îl recomand, mai ales dacă sunteți nevoiți să stați mult cu copilul în brațe. A costat 165 de lei și poate fi cumpărat de aici

Am ajuns acasă la ora rugăciunii și am profitat de ocazie să ne relaxăm pe terasă, savurând o bere răcoritoare. În timp ce ne bucuram de moment, vasele de croazieră treceau în fața noastră, iar sunetul muzicii și râsetele de veselie aduceau un strop de magie atmosferei. Apoi, obosiți de toate aventurile din ziua respectivă, fiecare dintre noi a adormit pe unde a apucat, căutând să ne refacem energiile pentru o noua zi.

Dimineața ne-am bucurat de cafeaua noastră pe terasă, care continuă să ne uimească cu priveliștile sale frumoase. Am reușit să surprindem o multitudine de cadre minunate de acolo, captând momente speciale și amintiri neprețuite. Cu fiecare înghițitură de cafea, ne-am încărcat cu energie și entuziasm pentru o nouă zi plină de aventuri.

După câteva căutări pe internet, am decis să ne îndreptăm către Tirmata Beach, o plajă situată la aproximativ 50 de km distanță de locul în care ne aflam, chiar pe malul Mării Negre. Este o plajă privată, deci se percepe o taxă de intrare. Ne-am organizat astfel încât să plecăm cu mașina pentru a ajunge acolo, iar drumul a fost plăcut și relaxant, în mare parte parcurgându-l pe autostradă.

La intrarea pe plajă, am fost supuși unui control obișnuit, ca la aeroport 🙂 după care am fost liberi să ne bucurăm de împrejurimi. În prețul intrării erau incluse și șezlongurile, ceea ce a fost chiar avantajos. Plaja era amenajată frumos, având nisip fin, perfect pentru copiii mici.

Un aspect neplăcut al experienței a fost faptul că am observat foarte multe gunoaie atât în apă, cât și pe plajă. M-am întrebat dacă acest lucru este specific unei plaje private sau cum ar fi situația pe o plajă publică. Cu toate acestea, prețurile pe Tirmata Beach au fost destul de rezonabile în comparație cu cele de la noi.

În ciuda acestor mici dezavantaje, am petrecut o zi plăcută și relaxantă la plajă, profitând de soare, nisip și mare.

Seara ne-am petrecut-o în pitorescul cartier Balat, la doar câteva minute de mers pe jos de la locul în care eram cazați. Ne-am așezat pe o terasă și am savurat atmosfera minunată a acestui cartier fascinant. De îndată ce am ajuns acolo, Amelia s-a împrietenit cu ospătarul, care nu mai știa cum să-i facă pe plac. Cu adevărat extraordinari în privința copiilor sunt turcii! Și, chiar dacă mă repet, nu pot să nu rămân impresionat de cât de grijulii și sociabili sunt cu cei mici.

Am comandat o bere rece, servită într-o halbă de aramă, și un platou cu diferite tipuri de carne la grătar. Am mâncat pe rând, pentru că, știți cum e, nouă ne place aventura, dar Amelia se asigură că nu ne îngrășăm prea tare în această vacanță 🙂 Așa că, am luat inițiativa să o scot pe micuță într-o plimbare pe minunatele străduțe, unde ne-am jucat cu câțiva câini prietenoși. De altfel, trebuie să vă spun că în Istanbul sunt cei mai mari câini maidanezi pe care i-am văzut vreodată! Toți, absolut toți pe care i-am întâlnit, erau de talie mare și se vedea că sunt bine hrăniți.

Și astfel, ne-am încheiat ziua cu o seară minunată și plină de experiențe plăcute. Cu toții suntem entuziasmați pentru ziua de mâine, pentru că știm că ne așteaptă noi aventuri și surprize în acest oraș fermecător.

O nouă zi minunată în Istanbul! De data aceasta, ne-am propus să o abordăm mai precauți și să avem un program mai lejer. Am decis să vizităm Agia Sofia și Moscheea Albastră, însă când am ajuns acolo, am observat cu uimire cozi interminabile! Noi oricum nu doream să intrăm, pentru că le vizitasem în trecut, și chiar dacă nu le-am mai fi văzut, tot nu am fi stat la acele cozi.

Ne-am răcorit apoi la o fântână arteziană din apropierea mosheii, am savurat fructe proaspete și ne-am bucurat de un suc delicios proaspăt stors de rodii. Trebuie să vă spun că eu sunt înnebunit după energia pe care mi-o oferă acest suc, așa că m-am simțit revitalizat și pregătit să explorez și mai mult din farmecul Istanbulului.

Apoi am mers în Parcul Gülhane, unde ne-am relaxat și ne-am bucurat de frumusețea naturii. Treptat, ne-am îndreptat către casă, iar seara ne-a prins în compania pescărușilor și a câtorva beri Efes. În liniștea serii, am fost martorii chemărilor la rugăciune care răsunau din toate colțurile Istanbulului. E un sentiment unic să te afli la înălțime aproape de Cornul de Aur și să asculți această chemare, care îți face părul să se zburlească pe tine, atât la propriu, cât și la figurat.

Atmosfera magică a acestui oraș impresionant te copleșește … Ne-am simțit profund conectați cu spiritul acestui loc fascinant, iar întregul nostru suflet a fost cuprins de o liniște și o admirație aparte.

La doar câțiva pași de casa noastră, am descoperit o patiserie minunată numită Sariyer Borekcisi, unde ne-am oprit foarte des pentru a savura o cafea aromată, ceai delicios, plăcinte cu brânză și chiar pizza. Produsele lor erau întotdeauna proaspete și absolut delicioase, dar trebuie să recunosc că preferata noastră era cafeaua turcească, care ne cucerise complet.

Chiar dacă vânzătorii de acolo nu vorbeau engleză, miraculosul limbaj al mâinilor ne-a ajutat să ne înțelegem perfect.

În timpul incursiunilor noastre din zilele trecute, ne-am confruntat și cu o situație neașteptată. Într-una dintre zile, am observat acasă că lipsea unul dintre papucii Ameliei. Deja îl consideram pierdut, crezând că l-am lăsat undeva într-o stație de autobuz din apropiere. Dar surpriză! Într-o dimineață, în timp ce ne duceam la patiserie, am găsit papucul nostru pierdut pe o balustradă fix la masa unde noi ne făcusem deja un obicei de a sta, parcă așteptându-ne să-l găsim. Ce moment amuzant și inedit!

Această experiență ne-a amintit că în călătorii, nimic nu este previzibil și că în cele mai mici detalii se ascund aventuri fascinante. Cu siguranță, am descoperit că Istanbul este un oraș plin de surprize și că oamenii de acolo sunt extraordinari în felul lor.

După această întâmplare ușor amuzantă și după ce am savurat excelenta cafea de la patiserie, ne-am simțit revigorați și plini de energie pozitivă. Urma o nouă zi, la fel de lejeră ca cea trecută, și ne-am hotărât să ne bucurăm de o plimbare pe strada Istiklal, dar de data aceasta în timpul zilei. Nu am mai stat mult pe gânduri și am pornit la drum! Având o stație de feribot în apropiere care ne ducea până la Karakoy, de unde urma să ajungem pe strada Istiklal, lucrurile erau mult mai simple.

În timp ce mergeam spre stația de feribot, pe o mică alee, în fata noastră un turc care purta în spate niște papornițe a scăpat ceva pe jos, chiar în fața lui Camy și a lui Edy. Cei doi au avut o reacție promptă și au sărit să ridice obiectul pentru a-l înmâna proprietarului. Cu toate acestea, am observat la timp că era vorba de o perie de făcut pantofii. Îmi adusesem aminte de informațiile citite pe diferite forumuri despre un astfel de truc pe care unii turci îl folosesc pentru a-i înșela pe turiști.

Practic, turcul scapă intenționat peria în fața turiștilor, astfel încât să-i determine pe aceștia să o ridice și apoi, sub pretextul că le face pantofii drept recompensa ca l-au ajutat sa nu-și piardă obiectul muncii, se apuca de lustruit. Vrei nu vrei ții lustruiește! Dar la sfârșit supriza…iti cere bani, și nu putini. Este o metodă subtilă de a profita de bunătatea și generozitatea turiștilor care pot rămâne confuzi în astfel de situații, și plătesc ca sa scape de circ.

Noi, fiind mai precauți, am refuzat să cădem în capcana lui și l-am sfătuit să-și ia singur peria. Când a realizat că ne-am prins de intențiile lui, ne-a aruncat o privire urâtă și chiar a atins-o ușor pe Camy cu cotul ca drept nemulțumire pentru ca i-am dejucat planurile.

Deci NU RIDICATI NICIODATA PERIA! Și nici săpunul :))

Ajungând în cele din urmă la stația de feribot, am admirat cu plăcere copiii care se distrau în apă, sărind și strigând cu bucurie.

Istiklalul este cu adevărat fascinant în timpul zilei! Și, bineînțeles, o vizită la Kızılkayalar nu putea lipsi.

Plimbarea noastră a fost una relaxanta, admirând vitrinele magazinelor și privind oamenii ce defilau pe străzi. Atmosfera vibrantă și variată a străzii ne-a captivat, și nu ne-am putut abține să nu cascăm gura cu uimire și bucurie.

Pe măsură ce avansam, ne-am simțit din ce în ce mai îndrăgostiți de spiritul autentic al Istanbulului și de diversitatea sa culturală. Am descoperit colțuri interesante, magazine inedite și localuri cu specific turcesc care ne-au făcut să ne simțim ca parte din această lume minunată.

Fiecare moment petrecut pe Istiklal a fost un adevărat regal pentru simțuri: mirosurile îmbietoare ale bucătăriilor, melodiile tradiționale ce răsunau din magazine, culorile vii ale vitrinelor și zâmbetele călduroase ale oamenilor. Era ca o călătorie într-un univers magic, unde fiecare pas îți dezvăluia o nouă surpriză.

Iar noi am făcut exact asta – am savurat fiecare moment din această plimbare minunată în inima orașului Istanbul.

Strada Istiklal este unul dintre cele mai scânteietoare diamante ale acestui oraș fermecător. Așa că, iubitori de aventură, vă încurajez să faceți și voi o plimbare pe această stradă fermecătoare, să vă bucurați de tot ce vă oferă și să vă lăsați purtați de vraja acestui oraș fascinant!

Și acum, ca să nu vă plictisesc prea mult, închei aici cu bucuria de a mai lasa povesti și imagini frumoase și pentru ultima parte a acestui minunat periplu prin Istanbul pe care o voi scrie cât pot eu de repede. Dar înainte de a face asta, am pentru voi o nouă provocare! În săptămâna ce urmează, avem planificată o vizită într-o capitală europeană pe care încă nu am avut ocazia să o explorăm. Este o surpriză pentru noi, iar voi sunteți invitați să ghiciți care este acest oraș.

Acum, haideți să facem jocul și mai interesant! Persoana care ghicește corect orașul primește un album foto 20×40 gratuit, realizat cu mare drag de mine. Tu îmi trimiți pozele, iar eu mă voi ocupa de editarea și crearea graficii pentru a-ți trimite un album deosebit, pe care să-l păstrezi cu amintirea unei călătorii memorabile.

Comentariile cu răspunsurile voastre, pot fi lăsate atât pe sait cât și pe pagina de Facebook la postare, pânā joi dimineață.

Abia aștept să văd cine va ghici orașul și să începem o nouă poveste fascinantă alături de voi! Drumuri bune și vacante superbe sa aveți!